Azi am iesit din casa la 11.00. Nu stiam ce e afara, eram cu cheia de la masina in buzunar, si deja ma vedeam la birou, intrebandu-ma daca nu cumva e polei pe sosea. Surpriza a fost imensa. O zapada de cel putin juma’ de metru a albit Bucurestiul, acoperind mizeria, pacatul, stresul cronic. Masina avea ditamai coama de omat, facand din micul meu Citroen un adevarat microbuz. M-am multumit sa fac poze si sa observ fetele oamenilor. Cu toate ca e cod galben, ochii sunt mai luminosi, iar cu lopetile in mana, rosii in obraji, bucurestenii feresc zapada… Oamenii sunt mai frumosi. Vreo 5 insi imping un Logan cateva sute de metri mai incolo si spun bancuri. Niste copii alearga si se tavalesc in zapada pufoasa si rece. Nu am putut sa nu ma gandesc la Dumnezeu si la felul in care, uneori, ne atrage atentia asupra Lui. Uneori cu un cod galben in urma unui potop, alteori cu o zapada alba, imaculata, oprind milioanele de masini. Il vad spunand, STOP baieti, luati o pauza. Mergeti pe jos, face bine la sanatate. Luati o lopata in mana si cunoasteti-va vecinii. Am imprumutat si eu o lopata de plastic de la vanzatoare buticului de vizavi de blocul meu. Mi-a dat-o cu drag si pentru prima data in ultimele 12 luni de cand sunt aici mi-a zambit. Pe scari m-am intalnit cu o vecina careia i-a murit sotul luna trecuta. Pina mai ieri mergea cu capul in jos. Acum alerga pe scari zambind, zgribulita de frig. Si ea mi-a zambit si m-a intrebat ce imi face familia. Nu-i asa ca e magic?